Ne-am cautat in vise pana cand hazardul ne-a intalnit, am fugit de noi pana sa fim doi, Ne-am cautat si ne-am gasit, si am gasit ceva frumos in noi.
Ne-am gasit si apoi incet, incet am inceput sa ne iubim, Ne asteptam pe drumul vietii si ne iubeam , atunci drumurile noastre ne aduceau mereu impreuna…..si tinandu-ne de mana aveam totul ne purtam in suflet, eram zei, nimic nu ne putea sta impotriva.
Pana cand zei fiind ne-am dorit mai mult, ne-am dorit o viata si am incept s-o planuim ….si am inteles ca e usor sa iubesti atunci cand totul e bine dar ca adevarata iubire este atunci cand vezi ce dezastru este omul de langa tine si totusi sa ii ierti greselile si sa ii ramai aproape, toti putem sa cucerim,sa dam atentie si o dam neconditionat la inceput, si este frumoa sa primim toata ace atentie sa ne simtim speciali, dar putini stim sa pastram si sa iubim, la inceput totul este perfect, dar daca viata ar fi perfecta nu ar mai fi minunata. Daca nu am face tampenii nu am avea de ce sa radem la batranete.
Ne iubeam, poate inca o mai facem, si era minunat, apoi ne-am pierdut si tot din prea multa iubire, drumul spre iad fiind pavat cu intentii bune….am ajuns usor acolo,
Ne asteptam sa ne tinem in brate si ne asteptam cu orele, poate ne mai asteptam si acum dar pe drumuri gresite fie intarzii eu fie nu vii tu, dar intr-un final nu mai conteaza cine, cat a gresit, nici cine si cat de mult a iubit. NE-AM PIERDUT!
Poate candva undeva…vom fi acolo!
Brain Storm 